|
|
zlapi/zlape
zlapi/zlape (zlá-pi) sf – vedz tu zulapi
T.Cunia Dictsiunar-a-Limbãljei-Armãneascã vedz: zulapizulapi/zulape
zulapi/zulape (zu-lá-pi) sf zulãchi (zu-lắchĭ) – agru-pravdã dit pãduri; zlapi, agrimi, jujul, hearã, agru-prici
{ro: fiară, bestie}
{fr: bête sauvage}
{en: beast}
ex: sta agrã ca zulapi (agru-prici); macã pãnã tora nu s-vidzu zulapea, nitsi di-aoa shi nclo, nu va yinã; tu muntsã suntu zulãchi; zulapea tsi vidzum easti nã ursã; giumitati di oi psusirã di zulapi; nu-lj pãru ca s-li aibã acãtsatã zulapea, cum lji spunea picurarlu; na-li zulãchili iu-sh yin tu-unã fugã cu limba scoasã; s-avets hartã a zulãchilor, cã nãsã vrea vãsilipseascã aoatsi!; lu-alãsarã n pãduri, tra s-lu mãcã zulãchili; sh-anganã zulãchili sh-ai sã s-ducã sh-nãs
§ zlapi/zlape (zlá-pi) sf zlãchi (zlắchĭ) – (unã cu zulapi)
ex: vidzui nã zlapi tu pãduri; s-alinã pri un arburi, di fricã s-nu u mãcã vãrã zlapi (agru-prici); di zlapi nj-eara fricã