|
|
zgurav
zgurav (zgú-ravŭ) adg – vedz tu zgurã2
T.Cunia Dictsiunar-a-Limbãljei-Armãneascã vedz: zgurã2sgurav
sgurav (sgú-ravŭ) adg sguravã (sgú-ra-vã), sgurayi (sgú-rayĭ), sguravi/sguravi (sgú-ra-vi) – scriari neaprucheatã tu-aestu dictsiunar; vedz zgurav
T.Cunia Dictsiunar-a-Limbãljei-Armãneascãzgurã2
zgurã2 (zgú-rã) sf zguri/zgure (zgú-ri) – armãsãturi dit ardearea-a cãrbunjlor dit loc (tuchirea-a unui metal, etc.); lãtura tsi s-acatsã pri truplu-a omlui icã pri stranjili tsi li poartã; lerã
{ro: zgură, jeg}
{fr: scorie, crasse}
{en: scoria, body dirt}
ex: alasã multã zgurã cãrbunjlji aeshti
§ zguros2 (zgu-rósŭ) adg zguroasã (zgu-rŭá-sã), zgurosh (zgu-róshĭ), zguroasi/zguroase (zgu-rŭá-si) – mplin di zgurã, zgurav
{ro: zguros, jegos}
{fr: plein de scorie, de crasse}
{en: full of scoria, of body dirt}
§ zgurav (zgú-ravŭ) adg zguravã (zgú-ra-vã), zgurayi (zgú-rayĭ), zguravi/zguravi (zgú-ra-vi) – (unã cu zguros2)