|
tinihai/tinihae
tinihai/tinihae (ti-ni-há-i) sf tinihãi (ti-ni-hắĭ) – isihia tsi u-aducheashti atsel tsi easti fãrã ghideri shi ifhãrãstisit di bana tsi u dutsi; tihnai, isihii, arihati
{ro: (în) tihnă}
{fr: calme, à son aise}
{en: calm, (at) ease comfortable}
ex: ãl lucreadzã preagalea shi pi tinihae (tu isihii, ifhãrãstisit, cu mintea isihã)
§ tihnai/tihnae (tih-ná-i) sf tihnãi (tih-nắĭ) – (unã cu tinihai)
ex: s-afla la el acasã pi tihnai (ifhãrãstisit di banã)
tihnai/tihnae
tihnai/tihnae (tih-ná-i) sf – vedz tu tinihai
T.Cunia Dictsiunar-a-Limbãljei-Armãneascã vedz: tinihai