|
|
spidã2
spidã2 (spí-dã) sf spidi/spide (spí-di) – veargã shcurtã sh-lishoarã (di-aradã di lemnu), cu chipitlu sumigos (multi ori sh-cu-unã peanã la coadã), cari easti aminatã cu puteari di un arcu (duxar) stres; armã di-alumtã adratã dit unã pãrjinã lungã cu un chipit di her multu sumigos (ãntsãpãlicos); giliturã, sãdzeatã, sudzeatã, suzeatã, sãitã, sãyitã; gilit, cãmachi, harbã, mastrac, mãzdrac
{ro: săgeată, suliţă}
{fr: flèche, lance}
{en: arrow, spear}
ex: zbura ca spida (vimtul, sãdzeata) calu; azboairã ca spida (sãdzeata, cãmachea) shi pljumbul; fug featili ca spida (ca vimtul, ca sãdzeata) sh-ca scurpida; mi ntsãpã cu spida (cu gilitlu)
spidhã2
spidhã2 (spí-dhã) sf spidhi/spidhe (spí-dhi) – unã cu spidã2
T.Cunia Dictsiunar-a-Limbãljei-Armãneascã vedz: spidã2