|
progon
progon (pro-ghónŭ) sm progonj (pro-ghónjĭ) – ficiorlu a muljariljei cu cari si nsoarã un bãrbat (aflat di la muljari, nu a lui); ficiorlu a bãrbatlui cu cari s-mãritã unã muljari (aflat aflat di la bãrbat, nu a ljei); prugomi
{ro: copil vitreg}
{fr: fils de la personne épousée}
{en: boy of the person one marries}
§ prugomi/prugome (pru-ghó-mi) sf prugonj (pru-ghónjĭ) – (unã cu progon) – (unã cu progon)
proghon
proghon (pro-ghónŭ) sm proghonj (pro-ghónjĭ) – unã cu progon
T.Cunia Dictsiunar-a-Limbãljei-Armãneascã vedz: progonprugomi/prugome
prugomi/prugome (pru-ghó-mi) sf – vedz tu progon
T.Cunia Dictsiunar-a-Limbãljei-Armãneascã vedz: progon