|
|
plastru
plastru (plás-tru) sn – vedz tu plastur
T.Cunia Dictsiunar-a-Limbãljei-Armãneascã vedz: plasturblastru
blastru (blás-tru) sn blastri/blastre (blás-tri) – scriari neaprucheatã tu-aestu dictsiunar; vedz plastru
T.Cunia Dictsiunar-a-Limbãljei-Armãneascãplastur
plastur (plás-turŭ) sm plasturi (plás-turĭ) – cumatã njicã di pãndzã pri cari s-ari teasã unã alifii (mihlemi) sh-cari s-bagã pristi unã aranã, tra s-u-afireascã shi s-nu-acatsã pronj; plastru, yeachiuã, yeachii, tsirot
{ro: plasture}
{fr: emplâtre}
{en: plaster}
ex: lji uidisi un plastur tu zgaibã
§ plastru (plás-tru) sn plastri/plastre (plás-tri) – (unã cu plastur)