|
|
pirgurii
RO:boltă de viţă … Dictsiunar Armãn-Romãn Data DB:42857>2014-05-14 22:31:10.452758 »
pirgu
pirgu (pír-ghu) sn pirguri (pír-ghurĭ) –
1: unã binai strimtã (tu lãrdzimi) sh-analtã (fatsã di lãrdzimi), tsi s-aflã sculatã di-aradã pi-unã altã binai (multu ma largã), ca atsea di la bisearicã (iu s-aflã cambanaryiolu), atsea di la unã tsitati (iu shadi un avigljitor), etc.; turon, culã, aculã;
2: munti (mãgulã, ohtu) arãpos, cu-un catifur multu ncljinat shi piricljos trã omlu cari va s-lu dipunã; rãpã, grem, greb, hauã, etc.
{ro: turn, râpă}
{fr: tour; colline éscarpée}
{en: tower, cliff}
pirgurii/pirgurie
pirgurii/pirgurie (pir-gu-rí-i) sf – vedz tu pergurã
T.Cunia Dictsiunar-a-Limbãljei-Armãneascã vedz: pergurãcãmbanã
cãmbanã (cãm-bá-nã) sf cãmbãnj (cãm-bắnjĭ) –
1: cloput multu mari (spindzurat tu pirgul a bisearicãljei) cu cari crishtinjli suntu-acljimats s-yinã sã ncljinã la bisearicã;
2: (la fãrshirots mash) cloput; cãmbani, cloput
{ro: clopot (de la biserică)}
{fr: cloche (de l’église)}
{en: church bell}
ex: hiljlu bashi tatãl (angucitoari: limba di cãmbanã); cãmbana di la bisearicã acãtsã ca s-batã area shi vrãhnos; asunã njadzãnoaptea toaca greauã shi cãmbana; dats pri toacã sh-pri cãmbanã; zborlu-atsel urutlu ca cãmbana s-avdi; cãndu bat hãros cãmbãnjli
§ cãmbani/cãmbane (cãm-bá-ni) sf cãmbãnj (cãm-bắnjĭ) – (unã cu cãmbanã)
§ cãmbãnã (cãm-bã-nắ) sm cãmbãnadz (cãm-bã-nádzĭ) – (unã cu cãmbanã)
ex: sunã cãmbãnãlu (cloputlu) pi cãmbanea (cambanaryiolu) di la mãnãstir
§ cambanaryio (cam-ba-nar-yĭó) sm cambanaryeadz (cam-ba-nar-yĭádzĭ) – loclu dit pirgul a bisearicãljei iu s-aflã cãmbãnjli; cãmbãnãrii, simandru
{ro: clopotniţă}
{fr: clocher}
{en: bell-tower, steeple}
§ cãmbãnãrii/cãmbãnãrie (cãm-bã-nã-rí-i) sf cãmbãnãrii (cãm-bã-nã-ríĭ) – (unã cu cambanaryio)
§ cãm-bãnedz (cãm-bã-nédzŭ) vb I cãmbãnidzai (cãm-bã-ni-dzáĭ), cãm-bãnidzam (cãm-bã-ni-dzámŭ), cãmbãnidzatã (cãm-bã-ni-dzá-tã), cãmbãnidzari/cãmbãnidzare (cãm-bã-ni-dzá-ri) – bat cãmbana
{ro: clopoţi}
{fr: sonner les cloches, tinter}
{en: bell, ring the bell}
ex: cãmbãneadzã bat cãmbana) trã bisearica di searã; tutã dzua cãmbã-nidzarã
§ cãmbãnidzat (cãm-bã-ni-dzátŭ) adg cãmbãnidzatã (cãm-bã-ni-dzá-tã), cãmbãnidzats (cãm-bã-ni-dzátsĭ), cãmbãnidza-ti/cãmbãnidzate (cãm-bã-ni-dzá-ti) – tsi ari bãtutã (cãmbana)
{ro: clopoţit}
{fr: qui ont sonné (les cloches)}
{en: belled}
cãrciliu
cãrciliu (cãr-ci-líŭ) sn cãrciliuri (cãr-ci-lí-urĭ) – partea di nai ma nsus a unui lucru (munti, arburi, casã, pirgu, etc.), multi ori (ma nu totna) chipitoasã (surlutoasã, ntsãpãlicoasã); ncãrciliu, angheauã, cacealiu, creashtic, creashtid, creashtit, cuculj, chiscu, culmã, cingãrliu, cipit, ciucã, ciulubet, ciuciulã, ciungani, ciumã, huhutã, pic, pifilic, tãmpã, tsãpãlic, tsipilic, tsulubet, chirchinedz, chicerã, chipitã, mitcã, mãyeauã, gucilii, gugiulii
{ro: creştet, vârf}
{fr: cime, sommet, faîte}
{en: peak, summit, (mountain, tree, building) top}
ex: shidzu n cãrciliu pi fag; mi-alinai pãnã tu cãrciliulu-a ciricilui; cãrciliulu (creashtitlu) a caplui; pri cãrciliulu (culmea) di munti
§ ncãrciliu (ncãr-ci-líŭ) sn ncãrciliuri (ncãr-ci-lí-urĭ) – [scriat shi n cãrciliu] (unã cu cãrciliu)
ex: mi-alinai ncãrciliu
§ cingãrliu (cin-gãr-líŭ) sn cingãrliuri (cin-gãr-lí-urĭ) – (unã cu cãrciliu)
ex: cingãrliulu (cãrciliulu) a muntsãlor
§ cacealiu (ca-cĭa-líŭ) sn cacealiuri (ca-cĭa-lí-urĭ) – (unã cu cãrciliu)
§ cuculj1 (cu-cúljĭŭ) sn cuculji/cuculje (cu-cú-lji) – (unã cu cãrciliu)
ex: cuculjili (cãrciliili) di muntsã chitrosh
§ ciuciulã1 (cĭu-cĭú-lã) sf ciuciuli/ciuciule (cĭu-cĭú-li) – (unã cu cãrciliu)
ex: ciuciula-a unui munti; ciuciula a dzeanãljei; ciuciula a Pindului; pisti-a muntsãlor ciuciuli; plaiurli lãi, ciciulili alghea; cãlivã, cu ciuciula-analtã
§ ciucã1 (cĭú-cã) sf ciutsi/ciutse (cĭú-tsi) – (unã cu cãrciliu)
ex: pri cama analtã ciucã (ciuciulã); s-alipidã cãtrã ciuca (ciuciula) scãrpoasã; mi-alinai analtu pri ciucã
§ ciumã1 (cĭú-mã) sf ciumi/ciume (cĭú-mi) – (unã cu cãrciliu)
ex: Ciuma-a Corbului (loc di Bãeasa)
§ ciumulicã (cĭu-mu-lí-cã) sf ciumulitsi/ciumulitse (cĭu-mu-lí-tsi) – ciumã ma njicã
chipitã1
chipitã1 (chí-pi-tã) sf chipiti/chipite – partea di nai ma nsus a unui lucru (munti, arburi, casã, pirgu, etc.), multi ori (ma nu totna) surlutoasã (chipitoasã, ntsãpãlicoasã); angheauã, cacealiu, cãrciliu, creashtic, creashtid, creashtit, ciuciulã, cuculj, culmã, chiscu, chirchinedz, cingãrliu, cipit, ciucã, ciulubet, ciumã, ciungani, huhutã, pic, pifilic, tãmpã, tsãpãlic, tsipilic, tsulubet, chirchinedz, mitcã, mãyeauã, gucilii, gugiulii
{ro: pisc, creştet}
{fr: pic, cime, sommet, faîte}
{en: (mountain) peak, summit (of mountain, of house), top}
ex: unã culã analtã, tsi nu pots s-lji vedz chipita; chipiti (cãrcilii) di muntsã; alagã prit chipiti (creashtiti) chitroasi; mi-alinai trãsh tu chipita-a cireshlui; murarlu s-alina ma tu chipita-a pluplui; unã noapti s-alinã pri chipita a muntilui; s-acumtinã trãsh pi chipita di culã; lu-aruca fãrã njilã di pi chipita-a unui munti analtu; unã culã analtã, analtã, tsi nu pots s-lji vedz chipita
§ cipit1 (cí-pitŭ) sn cipiti/cipite (cí-pi-ti) – (unã cu chipitã1)
ex: nsus, pri-un cipit (creashtit, cingãrliu), easi sh-luna
§ chiscu (chís-cu) sn chiscuri (chís-curĭ) – (unã cu chipitã1)
ex: un munti cu chiscuri chipitoasi
§ chirchinedz1 (chir-chi-nédzŭ) sm chirchinedz (chir-chi-nédzĭ) – (unã cu chipitã1)
§ chicerã (chí-ce-rã) sf chiceri/chicere – (unã cu chipitã1)
§ chipitã2 (chí-pi-tã) sf chipiti/chipite – capitlu (ma multili ori ntsãpãlicos) a unui lucru lungu shi suptsãri; chirchinedz, mitcã, mãyeauã, sumig, sumigã, tsutsuleu, tsutsulic
{ro: vârf}
{fr: bout, pointe}
{en: end, tip, point}
ex: cãt chipita (mithca) di ac; chipita di nari; am cun-diljlu cu chipita (mitca) bunã; chipita di cundilj nu ngrãpseashti; chipita di coardã sum nã guvã tu fundul a amariljei; tradzi di chipita di coardã, coarda nu s-mina dit loc!; easi nafoarã fãrã si-lj si udã nitsi chipitli di cicioari
§ chirchinedz2 (chir-chi-nédzŭ) sm chirchinedz (chir-chi-nédzĭ) – (unã cu chipitã2)
creashtit
creashtit (creásh-titŭ) sn creashtiti/creashtite (creásh-ti-ti) –
1: partea di nsus (cu per) a caplui;
2: partea di nai ma nsus a unui lucru (munti, arburi, casã, pirgu, etc.), multi ori (ma nu totna) chipitoasã (surlutoasã, ntsãpãlicoasã); angheauã, cacealiu, cãrciliu, creashtic, creashtid, cuculj, culmã, chiscu, cingãrliu, cipit, ciucã, ciulubet, ciuciulã, ciumã, ciungani, huhutã, pic, pifilic, tãmpã, tsãpãlic, tsipilic, tsulubet, chirchinedz, chipitã, mitcã, mãyeauã, gucilii, gugiulii;
(expr: din creashtit pãn tu cicioari = tutu-ntreg, di la cap pãnã la cicioari)
{ro: creştet}
{fr: cime, sommet, faîte; haut de la tête}
{en: summit, top (of head, tree)}
ex: un per din creashtit, din cap; di pi creashtit (cãrciliulu di munti) hoara tutã sã-nj mutrescu; dit creashtitlu-a-atsilor opdzãts di anj
§ creashtic (creásh-ticŭ) sn creashtitsi/creashtitse (creásh-ti-tsi) – (unã cu creashtit)
§ creashtid (creásh-tidŭ) sn creashtidi/creashtide (creásh-ti-di) – (unã cu creashtit)
§ creastã2 (creás-tã) sf creasti/creaste (creás-ti) – partea di nsus a unei casã, a unui munti, a pãdurlor, etc.; creashtid, creashtic, ciumã, cãrciliu, angheauã, mãyeauã, ciucã, rehã, areahã, jigo, etc.
{ro: creastă (de munte)}
{fr: crête (de montagne)}
{en: crest (of mountain), ridge}
ex: s-videa pi creasta a muntilui; pri creasta a pãdurlor lutseafirlu moari
culã1
culã1 (cú-lã) sf culi/cule (cú-li) – unã binai suptsãri sh-analtã (fatsã di lãrdzimi), tsi s-aflã sculatã di-aradã pi-unã altã binai (multu ma largã); aculã, agulã, pirgu, turon; (fig: culã = (i) pãlati; (ii) filichii)
{ro: turn, culă, castel, închisoare}
{fr: tour, chateau, prison}
{en: tower, castle, prison}
ex: nãs ari unã culã (pãlati) analtã; eta tutã dulã, ncljisã ca tu culã (pirgu-filichii)
§ aculã (a-cú-lã) sf aculi/acule (a-cú-li) – (unã cu culã1)
ex: Orsa insha dit aculã (pirgu; icã(?) fig: pãlati, filichii)
§ agulã (a-gú-lã) sf aguli/agule (a-gú-li) – (unã cu culã1)
ex: ashtearnã-lã analtu, pri agulã
gimii/gimie
gimii/gimie (gi-mí-i) sf gimii (gi-míĭ) – binaea (casa) analtã (multi ori cu un pirgu, unã minarei), tu cari turtsãlj cu muezinlu-a lor sã ncljinã al Dumnidzã (Allah); geamii, miceti, techi, tiche, teche
{ro: geamie, moschee}
{fr: mosquée}
{en: mosque}
ex: tricurã nãshti ornji shi mi mutarã nsus, ca dzatsi gimii
§ geamii/geamie (gĭa-mí-i) sf geamii (gĭa-míĭ) – (unã cu gimii)
ex: suntu multi sh-mushati geamii n Sãrunã
gucilii/gucilie
gucilii/gucilie (gu-ci-lí-i) sf gucilii (gu-ci-líĭ) – partea di nai ma nsus a unui lucru (munti, arburi, casã, pirgu, etc.), multi ori (ma nu totna) chipitoasã (surlutoasã, ntsãpãlicoasã); gugiulii, angheauã, cacealiu, cãrciliu, creashtic, creashtid, creashtit, cuculj, culmã, chiscu, cingãrliu, cipit, ciumã, ciucã, ciulubet, ciuciulã, ciumã, ciungani, huhutã, pic, pifilic, tãmpã, tsãpãlic, tsipilic, tsulubet, mitcã, mãyeauã, chirchinedz, chipitã
{ro: creştet, vârf}
{fr: cime, sommet}
{en: peak, summit}
ex: analtsãlj fadz, cu gucilii (ciungãnj), dãdea aproapea pãn di soari; s-alinã pi pom ãn gucilii (cãrciliu); mi-alinai diunãoarã nsus pi gucilii (ciucã)
§ gugiulii/gugiulie (gu-gĭu-lí-i) sf gugiulii (gu-gĭu-líĭ) – (unã cu gucilii)
ex: s-avea alinatã trãsh pi gugilii (chipita-a pomlui)
hãlati/hãlate
hãlati/hãlate (hã-lá-ti) sf hãlãts (hã-lắtsĭ) –
1: unã irgãlii cari-agiutã la fãtsearea-a unui lucru; hãleati, irgãlii, ipirgu;
2: parti dit truplu a omlui (ca ocljul, stumahea, ciciorlu, etc.); mãdular; (fig: hãlati = mãdularlu tsi s-aflã tu partea di nafoarã, di nghios sh-nãinti a truplui di bãrbat, tsi lu-aleadzi di muljari; fisi, putsã, pulã, coadã, mandal, nanciu, noaci, noadã, ciulicã, sochi)
{ro: instrument, unealtă; organ din corpul omenesc}
{fr: instrument, outil; membre, organe du corps humain}
{en: instrument, tool; organ of human body}
ex: nj-chirui hãlatea cu cari lucram; hãlãtsli di arari (irgãliili cu cari s-lucreadzã agrili) a lucrãtorlor; turlii di turlii di hãlãts (ipiryi, irgãlii); videarea-a aishtor hãlãts (irgãlii) di pidimadz; Dumãnica shi ndreadzi hãlãtsli tra s-hibã etim Luni trã lucru; lj-ascumsi tuti hãlãtsli di piscar; shi tuti hãlãtsli (mãdularili) di trup putridzãscu
§ hãleati/hãleate (hã-leá-ti) sf hãlets (hã-létsĭ) – (unã cu hãlati)
ipirghu
ipirghu (í-pir-ghu) sn ipiryi/ipirye (í-pir-yi) – unã cu ipirgu
T.Cunia Dictsiunar-a-Limbãljei-Armãneascã vedz: ipirguipirgu
ipirgu (í-pir-ghu) sn ipiryi/ipirye (í-pir-yi) – hãlati cari-agiutã la fãtsearea-a unui lucru; irgãlii, hãlati
{ro: instrument, sculă, unealtă}
{fr: instrument, outil}
{en: instrument, tool}