min (mínŭ) (mi) vb I minai (mi-náĭ), minam (mi-námŭ), minatã (mi-ná-tã), minari/minare (mi-ná-ri) – mut dit un loc tu altu; njishcu, duc, fug, portu, flitur, clatin, urnjescu, etc.
{ro: mişca}
{fr: bouger, mouvoir, mettre en mouvement}
{en: move}
ex: loclu tut lu-alagã shi dit loc nu s-minã (angucitoari: mintea); anarga s-minã (imnã) caljlji; minã-ti (fudz, du-ti) di-aoa; minãm (fliturãm) peatitsli tu vimtu; nu mi min (nu fug) di-aoa; frãndzili s-minã (fliturã) di vimtu; loclu s-minã (cutrimburã) asarnoaptea; lji si minã mãseili tuti; nu fu di cãbili s-lu min (s-lu mut, s-lu fac s-fugã, s-lu urnjescu dit loc); tsiva nu-l minã (tulburã) omlu aestu; furtuna sh-vimtul mina (clãtina) ponjlji
§ minat (mi-nátŭ) adg minatã (mi-ná-tã), minats (mi-nátsĭ), minati/minate (mi-ná-ti) – tsi s-ari mutatã dit un loc tu altu; njishcat, dus, fudzit, purtat, fliturat, clãtinat, urnjit, etc.
{ro: mişcat}
{fr: bougé, mu, mis en mouvement}
{en: moved}
§ minari/minare (mi-ná-ri) sf minãri (mi-nắrĭ) – atsea tsi s-fatsi cãndu cariva s-minã; njishcari, dutseari, fudziri, purtari, fliturari, clãtinari, urnjiri, etc.
{ro: acţiunea de a mişca; mişcare}
{fr: action de bouger, de mouvoir, de mettre en mouve-ment; mouvement}
{en: action of moving}
ex: minarea i bunã
§ niminat (ni-mi-nátŭ) adg niminatã (ni-mi-ná-tã), niminats (ni-mi-nátsĭ), niminati/niminate (ni-mi-ná-ti) – tsi nu easti minat; tsi nu s-minã dit un loc tu altu; ninjishcat, nidus, nifudzit, nipurtat, nifliturat, niclãtinat, niurnjit, etc.
{ro: nemişcat; fix, imobil}
{fr: qui n’a pas bougé; fixé, immobil}
{en: unmoved, fixed, still, motionless}
ex: aviglja dzua sh-noaptea niminats di (shidea fãrã si s-minã) la poartã
§ niminari/niminare (ni-mi-ná-ri) sf niminãri (ni-mi-nắrĭ) – atsea tsi s-fatsi cãndu cariva sta tu-un loc shi nu s-minã dip; ninjishcari, nidutseari, nifudziri, nipurtari, nifliturari, niclãtinari, niurnjiri, etc.
{ro: acţiunea de a nu mişca; nemişcare}
{fr: action de ne pas bouger, de ne pas mouvoir; immobilité}
{en: action of not moving; immobility}
§ amin1 (a-mínŭ) (mi) vb I aminai (a-mi-náĭ), aminam (a-mi-námŭ), aminatã (a-mi-ná-tã), aminari/aminare (a-mi-ná-ri) –
1: fac tsiva si s-minã cu puteari sh-multu agonja tra s-agiungã iuva icã s-lu-agudescu pri cariva; aruc cãtrã iuva i cariva un lucru (cheatrã, curshuni, mer, etc.); mi hiumusescu (mi-aruc) pri cariva;
2: fac un gugosh s-easã cu puteari dit tufechi;
3: mi duc cu cariva (tra s-lj-aspun calea, etc.); duc (pitrec) unã parei di oaminj tra s-agiungã iuva; aruncu, aruc, ruc, aric, astrag, tufichisescu;
(expr:
1: lj-amin unã (tufechea, unã pliscutã) = (i) trag cu tufechea; (ii) lj-dau unã pliscutã)
{ro: arunca; trage (cu arma de foc); conduce}
{fr: jeter, lancer; tirer, décharger (fusil); conduire}
{en: throw; discharge (gun); lead (somebody)}
ex: aminã (arcã) merlu sh-lu-agudi n cap; s-lu-aminã (s-lu-agudeascã) nãs cu 99 di chetri; aminã cu unã cheatrã mari; cu tufechea tra s-aminã?; Ianina lj-aminarã (lj-dusirã); lj-aminai
(expr: lj-ded) unã flascutã; lj-aminai unã
(expr: lj-ded unã pliscutã); aminai unã tufechi; aminã cu pishtolea; s-lj-u-aminã
(expr: s-lu tufichiseascã)
§ aminat (a-mi-nátŭ) adg aminatã (a-mi-ná-tã), aminats (a-mi-nátsĭ), aminati/aminate (a-mi-ná-ti) – tsi easti faptu si s-minã cu puteari tra s-agiungã iuva i s-agudeascã tsiva; tsi easti arcat (astraptu); (gugoshlu) tsi easti arcat dit tufechi; tsi easti dus iuva; aruncat, arucat, arcat, rucat, aricat, astraptu, tufichisit
{ro: aruncat; tras (cu arma de foc); condus}
{fr: jeté, lancé; tiré, déchargé; conduit}
{en: thrown; discharged (gun); lead (by somebody)}
ex: aestu fãndãc easti-aminat, tr-atsea easti plãsat
§ aminari/aminare (a-mi-ná-ri) sf aminãri (a-mi-nắrĭ) – atsea tsi s-fatsi cãndu un lucru easti aminat; aruncari, arcari, rucari, aricari, astradziri, astrãdzeari, tufichisiri; dutseari
{ro: acţiunea de a a arunca; de a trage (cu arma de foc); de a conduce; aruncare; tragere, conducere}
{fr: action de jeter, de lancer; de tirer, de décharger; de conduire}
{en: action of throwing; of discharging (gun); of leading (somebody)}
ex: tufechea, cu unã aminari
§ neaminat (nea-mi-nátŭ) adg neaminatã (nea-mi-ná-tã), neaminats (nea-mi-nátsĭ), neamina-ti/neaminate (nea-mi-ná-ti) – tsi nu easti arcat (astraptu); (gugoshlu) tsi nu easti aminat dit tufechi; nearcat, neastraptu, nitufichisit
{ro: nearuncat; care nu a fost tras (cu arma de foc)}
{fr: qui n’a pas été jeté; qui n’a pas été déchargé}
{en: that has not been thrown; has not been discharged (gun)}
ex: armili a noastri, di anj suntu neaminati (nitufichisiti); aflarã fushechi neaminati (tsi nu furã aminati)
§ neaminari/neaminare (nea-mi-ná-ri) sf neaminãri (nea-mi-nắrĭ) – atsea tsi s-fatsi cãndu un lucru nu easti aminat; nearcari, neastradziri, neastrãdzeari, nitufichisiri
{ro: acţiunea de a a nu arunca; de a nu trage (cu arma de foc)}
{fr: action de ne pas jeter, de ne pas lancer; de ne pas décharger}
{en: action of not throwing; of not discharging (gun)}
§ mãn1 (mắnŭ) vb I mãnai (mã-náĭ), mãnam (mã-námŭ), mãnatã (mã-ná-tã), mãnari/mãnare (mã-ná-ri) – fac s-minã (tsiva i cariva) cãtrã un loc; imnu n frãmti; min, duc, nicuchirsescu, cumãndãrsescu
{ro: mâna, conduce}
{fr: conduire, mener}
{en: conduct, lead, drive}
ex: nã mãnã (nã dusi pit cãrãri nishtiuti di pulj di om; mãnã (dusi) calu pristi tut; nu shtii s-mãnã
§ mãnat1 (mã-nátŭ) adg mãnatã (mã-ná-tã), mãnats (mã-nátsĭ), mãna-ti/mãnate (mã-ná-ti) – tsi easti minat cãtrã iuva; tsi easti dus; minat, dus, nicuchirsit, cumãndãrsit
{ro: mânat, condus}
{fr: conduit, mené}
{en: conducted, lead, driven}
ex: oili suntu mãnati (dusi, arãiti) tu padea-a noastrã; mãnati (nicuchirsiti) suntu tuti-ayinjli
§ mãnari4/mãnare (mã-ná-ri) sf mãnãri (mã-nắrĭ) – atsea tsi s-fatsi cãndu s-mãnã tsiva; minari, dutseari, nicuchirsiri, cumãndãrsiri
{ro: acţiunea de a mâna, de a conduce}
{fr: action de conduire, de mener}
{en: action of conducting, of leading, of driving}
ex: mãnarea (nicuchirsirea) a ayinjlor adusi estan mari zãrari
