DICTSIUNAR XIYISITU ONLINE A LIMBÃLJEI ARMÃNEASCÃ  
ABCDEFGHIJKLMNOPQRSTUVWXYZ


Dictsiunar: Tuti ; Zboarã: Di iutsido; (cama multi...)

giudic1

giudic1 (gĭú-dicŭ) vb I giudicai (gĭu-di-cáĭ), giudicam (gĭu-di-cámŭ), giudicatã (gĭu-di-cá-tã), giudicari/giudicare (gĭu-di-cá-ri) – cu mintea, caftu s-aflu cãndu un lucru easti bun icã-arãu, cãndu easti ndreptu i strãmbu, caftu s-aflu tsi easti ghini s-fac tu-unã catastasi tsi mi frimintã, tsi cali s-ljau trãninti, etc.; lu cãtigursescu sh-lu ncaci pri cariva; minduescu, lugursescu, crisescu, siluyisescu, sãlushescu, cãtigursescu, ncaci
{ro: gândi, judeca, raţiona, socoti, critica}
{fr: raisonner, juger, réfléchir, sermonner, critiquer}
{en: reason, judge, reflect, reprimand, criticize}
ex: giudicã (minduea-ti) sh-deapoea zbura; nu giudicã (mindueashti) ghini; l-giudicai (lu ncãceai) multu; cãt lu giudicai (cãftai s-lu fac s-aducheascã) el nu easi dit mintea-a lui; mi giudicã (mi cãtigurseashti, mi ncaci) tutã dzua

§ giudicat1 (gĭu-di-cátŭ) adg giudicatã (gĭu-di-cá-tã), giudicats (gĭu-di-cátsĭ), giudicati/giudicate (gĭu-di-cá-ti) – minduit, lugursit, crisit, siluyisit, sãlushit, cãtigursit
{ro: gândit, judecat, raţionat, socotit, criticat}
{fr: raisonné, jugé, réfléchi, sermonné, critiqué}
{en: reasoned, judged, reflected, reprimanded, criticized}

§ giudicari1/giudicare (gĭu-di-cá-ri) sf giudicãri (gĭu-di-cắrĭ) – atsea tsi fatsi omlu cãndu giudicã; minduiri, lugursiri, crisiri, siluyisiri, sãlushiri, cãtigursiri
{ro: acţiunea de a gândi, de a judeca, de a raţiona, de a socoti, de a critica; gândire, judecare, raţionare, socotire, criticare}
{fr: action de raisonner, de juger, de réfléchir, de sermonner, de critiquer}
{en: action of reasoning, of judging, of reflecting, of repriman-ding, of criticizing}
ex: ãlj talji fãrã njilã sh-giudicari (crisiri, minduiri); agiundzi ahãtã giudicari (cãtigursiri)

§ giudicatã1 (gĭu-di-cá-tã) sf giudicãts (gĭu-di-cắtsĭ) – apofasea la cari agiundzi cariva dupã tsi giudicã (u mindueashti) ghini unã catastasi; minduiri, minti
{ro: judecată}
{fr: jugement}
{en: judgement}

§ prigiudic1 (pri-gĭú-dicŭ) vb I prigiudicai (pri-gĭu-di-cáĭ), prigiu-dicam (pri-gĭu-di-cámŭ), prigiudicatã (pri-gĭu-di-cá-tã), prigiudica-ri/prigiudicare (pri-gĭu-di-cá-ri) – giudic, cu-unã minti apufãsitã (astãsitã) di ma ninti cã un lucru easti bun icã-arãu, cã easti ndreptu i strãmbu, etc.; giudic fãrã sã shtiu (i nu voi sã shtiu) cãtse s-ari faptã un lucru, cari-lj fu itia, etc.

T.Cunia Dictsiunar-a-Limbãljei-Armãneascã         ma multu/ptsãn