|
|
ihtibari1/ihtibare
ihtibari1/ihtibare (ih-ti-bá-ri) sf ihtibãri (ih-ti-bắrĭ) – harea sh-purtarea tsi u ari un om tinjisit; atsea tsi-aducheashti (shi purtarea tsi u ari) cariva trã omlu pri cari-l tinjiseashti multu; htibari, axitã, cheafeti, nãmuzi, tinjii;
(expr: ãlj fac ihtibari = l-tsinjisescu)
{ro: stimă, respect, demnitate, consideraţie}
{fr: estime, dignité, considération}
{en: esteem, dignity}
ex: earam domnji cu ihtibari (di-anami, tinjisits, cu tinjii, nãmuzi); multã ihtibari (nãmuzi) avea ti tropurli a ljei; agiutor shi ihtibari; ari sh-tora tsi scãdzu, ihtibari (tinjii, anami) mari
§ htibari/htibare (hti-bá-ri) sf htibãri (hti-bắrĭ) – (unã cu ihtibari)
ex: beilji tuts ãlj fac htibari (tinjii); cu un zbor avem htibari
htibari/htibare
htibari/htibare (hti-bá-ri) sf – vedz tu ihtibari1
T.Cunia Dictsiunar-a-Limbãljei-Armãneascã vedz: ihtibari1