|
|
huhutit1
huhutit1 (hu-hu-títŭ) adg – vedz tu huhutã1
T.Cunia Dictsiunar-a-Limbãljei-Armãneascã vedz: huhutã1huhutã1
huhutã1 (hu-hú-tã) sf huhuti/huhute (hu-hú-ti) – boatsea tsi s-avdi cãndu cariva zburashti sh-greashti cu-unã boatsi multu-analtã; boatsea tsi s-avdi cãndu cariva zghileashti sh-fatsi un vrondu lungu sh-vãrtos tsi lja urecljili-a omlui sh-a curi iho poati si s-avdã di diparti; vrondul tsi s-avdi cãndu cãhtescu di-arãdeari shi scot hohuti din gurã; boatsi, zghic, zghicut, aurlari; vãzurã, cursu
{ro: strigăt}
{fr: cri}
{en: cry, shout, yell}
ex: bãgã huhuta (boatsea)
§ hohut (hó-hutŭ) sn hohuti/hohute (hó-hu-ti) – boatsea sãnãtoasã tsi u scoati omlu cãndu s-cãpãeashti (s-arupi) di-arãdeari; arãdearea cu boatsi sãnãtoasã tsi u fatsi cariva; grohut, cãhtiri (di-arãdeari); cãpãiri (di-arãdeari); cachin; cãchin
{ro: hohot de râs}
{fr: éclat de rire}
{en: roar, burst of laughter} s-avdza hohutli-a lui di-afoarã
§ grohut (gró-hutŭ) sn grohuti/grohute (gró-hu-ti) – (unã cu hohut)
ex: arsuna casa di grohutlu (arãderli cu boatsi) a lor
§ huhutescu1 (hu-hu-tés-cu) (mi) vb IV huhutii (hu-hu-tíĭ), huhuteam (hu-hu-teámŭ), huhutitã (hu-hu-tí-tã), huhutiri/huhutire (hu-hu-tí-ri) – fac un vrondu lungu sh-vãrtos tsi tsã lja urecljili sh-a curi iho poati si s-avdã di diparti; scot bots sãnãtoasi dit gurã; zburãscu, grescu (pri cariva) i arãd cu boatsi analtã; scot hohuti din gurã; asun, arãsun, arusun, vãzescu, vãxescu, vuzuescu, zghilescu, zgljescu, strig, astrig, aurlu, huescu; cãhtescu, pãhãescu, cãchin
{ro: chiui, răsuna, rezona, striga, râde în hohote}
{fr: résonner, retentir; crier, pousser des cris; rire aux éclats}
{en: resound, reverberate; shout, yell; roar with laughter}
ex: cucotlu easi pali pi cuprii sh-acatsã s-huhuteascã; dutsi la ureaclja-a preftului shi huhuteashti nãoarã cãt poati; tsi huhuteashti ashi?; cãntã cuscrilj, huhutescu (aurlã); cari ai cap trã discari, du-ti n dzeanã sh-huhutea (zghilea); huhuti nãoarã cãt putu; cucotlu acatsã s-huhuteascã; vãljuri, plaiuri, huhutescu (arã-sunã); tsi furtunã huhuteashti (vuzueashti, ashuirã)?
§ huhutit1 (hu-hu-títŭ) adg huhutitã (hu-hu-tí-tã), huhutits (hu-hu-títsĭ), huhutiti/huhutite (hu-hu-tí-ti) – tsi easti grit cu un vrondu lungu a curi iho s-avdi di diparti; tsi easti scos dit gurã cu boatsi sãnã-toasã; tsi ari arãsã cu hohuti; asunat, arãsunat, arusunat, vãzit, vãxit, vuzuit, zghilit, zgljit, strigat, astrigat, aurlat, huit; cãhtit, pãhãit, cãchinit