|
|
huhutã2
huhutã2 (hu-hú-tã) sf huhuti/huhute – partea di nai ma nsus a unui munti, di-aradã chipitoasã (surlutoasã, ntsãpãlicoasã); chipitã, chiscu, culmã, ciucã, ciuciulã, cingãrliu, ciungani, ciumã, ciulubet, tsulubet, creashtit, creashtic, cãrciliu, tãmpã, gucilii, tsipilic, etc.
{ro: pisc de munte}
{fr: sommet d’une montagne}
{en: mountain peak, summit}
ex: mi-alinai analtu pi huhutã (creashtitlu di munti)