DICTSIUNAR XIYISITU ONLINE A LIMBÃLJEI ARMÃNEASCÃ  
ABCDEFGHIJKLMNOPQRSTUVWXYZ


Dictsiunar: Tuti ; Zboarã: Di iutsido; (cama multi...)

groapã

groapã (grŭá-pã) sf grochi (gróchĭ) shi groapi/groape (grŭá-pi) – guvã ahãndoasã faptã tu loc; guvã dit loc tu cari si ngroapã un mortu; gurnitsã, guvã; hãndachi, hãndac, hindechi, endec; murmintu, mãrmintu, mirmintu, mirmit;
(expr:
1: la grochi = la murmintsã, la chimitir;
2: escu pi mardzinea-a groapãljei; escu cu-un cicior tu groapã sh-cu-alantu nafoarã = hiu multu lãndzit, hiu aproapea di moarti, etim tra s-mor, sã-nj dau suflitlu;
3: umplu groapa = mor)
{ro: groapă, mormânt}
{fr: fosse, trou; tombeau}
{en: pit, hole; tomb}
ex: cãndu ljai, creashti, cãndu dai scadi (angucitoari: groapa); grochi nu-adarã sh-pri-iu arãmã, fatsi tuts tra sã si zgrãmã (angucitoari: puriclu); adarã grochi ca s-li umplã cu apã; la treili groapi; ca cãmbãnj pi groapi; lj-sapã (lj-adarã) groapa; si shteari omlu cãndu va s-moarã, singur groapa (murmintul) va sh-u-adarã; umplu groapa
(expr: muri, fu ngrupat); sãpã nã groapã ta s-astingã azvesti; fu dus la groapã (mirminti) plãmtu di tuts cari lj-avea cunuscutã; fu pi mardzinea a groapãljei
(expr: fu multu lãndziteara aproapea s-moarã); lj-adrãm groapa; cari sapã groapa-a-altui, singur sh-cadi nuntru

§ gurnitsã (gur-ní-tsã) sf gurnitsã (gur-ní-tsã) – (unã cu groapã)

§ grupicã (gru-pí-cã) sf grupitsi/grupitse (gru-pí-tsi) – groapã njicã
{ro: gropiţă}
{fr: fossette}
{en: dimple}
ex: cãndu-arãdi, fatsi grupitsi tu dauãli fãts

§ grupar (gru-párŭ) sm grupari (gru-párĭ) – omlu tsi ngroapã oaminj (i alti lucri);
(expr: mi-adunã gruparlu = mor, mi ngroapã)
{ro: gropar}
{fr: fossoyeur}
{en: grave-digger}
ex: lu-avea adunatã gruparlu
(expr: avea moartã); gruparlji dipusirã mortul; gruparlji sãparã groapa

§ grupishti/grupishte (gru-písh-ti) sf grupishti/grupishte (gru-písh-ti) – loclu iu sã ngroapã mortsãlj; loc cu grochi; grochi, mirmintsã, murmintsã, chimitir, chimitiryiu, chimitiriu

T.Cunia Dictsiunar-a-Limbãljei-Armãneascã         ma multu/ptsãn

hãndac

hãndac (hãn-dác) sn hãndãchi (hãn-dắchĭ) – sãpãturã lungã shi strimtã (multi ori tu mardzinea di cali) tra s-curã apa; guvã faptã tu loc; avlachi, vlachi, trap, groapã, endec;
(expr: lu-alas hãndachi = lu-alas s-discaci singur, fãrã nitsiun agiutor; lu-apãrãtsescu tu hala greauã tsi s-aflã)
{ro: şanţ}
{fr: fossé}
{en: ditch, trench}
ex: lj-aflã tu un hãndac (avlachi) mãrsha; calea easti mplinã di hãndãchi (avlãchi, grochi); agru di agru easti dispãrtsãt cu hãndãchi (avlãchi); tora tu aushatic mi-alãsã hãndac
(expr: mi-alãsã fãrã nitsiun agiutor)

§ hãndachi (hãn-dá-chi) sf hãndãchi (hãn-dắchĭ) – (unã cu hãndac)
ex: cãdzui tu hãndachi; tora tu-aushatic mi-alãsã hãndachi
(expr: mi-alãsã singur, mi-apãrãtsi shi nu mi-agiutã tu aushatic)

§ hindechi (hin-dé-chi) sf hindechi (hin-déchĭ) – (unã cu hãndac)

§ endec (en-décŭ) sn endetsi/endetse (en-dé-tsi) shi endecuri (en-dé-curĭ) – (unã cu hãndac)
ex: deavãrliga-a livedzlor a lui easti sãpat endeclu (groapa, hãndachea)

T.Cunia Dictsiunar-a-Limbãljei-Armãneascã