|
|
hãrbii/hãrbie
hãrbii/hãrbie (hãr-bí-i) sf hãrbii (hãr-bíĭ) – vearga cu cari si ncãrca, aoa sh-un chiro, tufechea i arãvolea; harbã, arbii, cãsii, glup
{ro: arbiu, varga cu care se încarcă puşca}
{fr: baguette (bois, fer) pour charger les fusils}
{en: rod to clean or charge rifles}
ex: hãrbii di asimi; atumtsea, armili s-umplea cu vearga i cu hãrbia; ãl bat furlji cu hãrbia
§ harbã1 (hár-bã) sf harbi/harbe (hár-bi) – (unã cu hãrbii)
ex: s-gilitipsea cu harbi (gilidz, cãmatsi)
§ arbii/arbie (ar-bí-i) sf arbii (ar-bíĭ) – (unã cu hãrbii);
ex: acumpãrã nã tãcãmi di armi: tufechi, doauã pishtoli, un yeatagan, nã arbii shi palãshti