|
|
haihulãchi/haihulãche
haihulãchi/haihulãche (haĭ-hu-lắ-chi) sf – vedz tu haihui
T.Cunia Dictsiunar-a-Limbãljei-Armãneascã vedz: haihuihaihui
haihui (háĭ-húĭ) invar – un tsi alagã cãljurli, dit un loc tu altu, fãrã nitsiun scupo tu banã sh-fãrã s-aibã tu minti s-facã tsiva; un tsi nu lu-arãseashti s-lucreadzã shi nu pari s-aibã un loc iu s-bãneadzã, cu casa sh-cu lucrul; hailum, hahã, vagabondu, ciumagarã, dilbi-der, dilingiu, birdush, ciuhljan, hulandar, pezevenghiu
{ro: zăpăcit, vagabond, haimana}
{fr: étourdi, écervelé, niais, vagabond, fainéant}
{en: vagabond, tramp}
ex: sh-eara niheamã hai-hui; dzua tutã cai lu veadi, haihui (vagabondu) ncoa, nclo
§ haihum (háĭ-húmŭ) sm haihumeanj (haĭ-hú-meanjĭ) – (unã cu haihui)
ex: easti un haihum, alagã tutã dzua cu gura hãscatã
§ haihulãchi/haihulãche (haĭ-hu-lắ-chi) sf haihulãchi (haĭ-hu-lắchĭ) – bana tsi u treatsi, dzuã di dzuã un vagabondu, un haihui
{ro: vagabondaj}
{fr: vagabondage}
{en: vagabondage, vagrancy}
ex: nveatsã-l si s-ashtearnã pi zãnati, cã haihulãchea nu va-lj creascã fumealja