|
|
giuvairgi
giuvairgi (gĭu-va-ir-gí) sm – vedz tu giuvair
T.Cunia Dictsiunar-a-Limbãljei-Armãneascã vedz: giuvairgiuvair
giuvair (gĭu-va-írŭ) sm giuvairi (gĭu-va-írĭ) – stulii faptã di-aradã di metal scumpu (malamã, asimi, etc.), cu chetsrã scumpi, purtatã ca neali, biligits, bairi ti digushi, veari ti ureclji, etc.; giuvairi, giuvarico, givarico; (fig: giuvair = lucru mushat, scumpu; lucru vrut, yishteari, etc.)
{ro: giuvaer, bijuterie}
{fr: bijou}
{en: jewel}
ex: si-sh da giuvair (fig: yishteari, mushatã) di featã la un arap; giuvair (fig: multu bun, livendu) om; a lui niveastã, giuvair! (fig: nã yishteari!); duchi c-aclo-i ascumtu giuvairlu a lui
§ giuvairi/giuvaire (gĭu-va-í-ri) sf giuvairi (gĭu-va-írĭ) – (unã cu giuvair)
ex: nealili aesti eara tuti giuvairi scumpi
§ giuvarico (gĭu-va-ri-có) sm giuvaricadz (gĭu-va-ri-cádzĭ) shi sn giuvarica-li/giuvaricale (gĭu-va-ri-cá-li) – (unã cu giuvair)
ex: nu la neali sh-la bilgechi, la veri sh-la giuvaricali; portsãli eara di giuvaricadz, scara eara di-asimi
§ givarico (gi-va-ri-có) sm givaricadz (gi-va-ri-cádzĭ) shi sn givaricali/givaricale (gi-va-ri-cá-li) – (unã cu giuvair)
ex: niscãntsã spusirã, cã cheatra nai cama lipsitã easti yeamanda, givaricolu, altsã sarea shi multi alti
§ giuvairgi (gĭu-va-ir-gí) sm giuvairgeadz (gĭu-va-ir-gĭádzĭ) – omlu tsi fatsi i vindi giuvaricadz; hrisic, hriscu
{ro: giuvaergiu, bijutier}
{fr: bijoutier}
{en: jeweler}
hrisafi/hrisafe
hrisafi/hrisafe (hri-sá-fi) sf hrisãhi (hri-sắhĭ) – hir di-amalamã (i di-asimi, cãtivãrãoarã) cu cari s-chindisescu stranji; chindisiturã cu hiri di-amalamã; gãitani mplititã cu hiri di-amalamã (i di-asimi); hrisozmã;
(expr:
1: hrisãhi = stranji cu hiri di-amalãmã;
2: (ca) di hrisafi = ca di-amalamã;
3: armasi cu hrisãhili = armasi cu lucrul nibitisit)
{ro: fir de aur}
{fr: fil d’or; cannetille; dorure}
{en: gold wire used in broidery; gold broidery}
ex: tu stranji di hrisãhi (chindisiti cu hrisafi) viscuts; lj-deadirã bãiri di flurii, stranji di hrisafi; cum apiri dzua, s-adrã tu hrisãhi; apreasi un per di hrisafi shi s-aflã la numta amirãreascã; si ncãcea trã nã cumatã di hrisafi; unã flamburã, tutã di hrisafi; sh-chiptina perlu di hrisafi
(expr: ca di-amalamã); armasi cu hrisãhili (hirili di-amalamã; expr: armasi cu lucrul nibitisit)
§ hrisozmã (hri-sóz-mã) sf hrisozma-ti/hrisozmate (hri-sóz-ma-ti) – (unã cu hrisafi)
ex: purtai nã ilecã cusutã cu hrisozmã; avea cioarits chindisits cu hrisozmã; curunj ayisiti di hrisozmã (dati cu-amalamã); perlji di hrisozmã
(expr: ca di-amalamã)
§ hrisusescu (hri-su-sés-cu) (mi) vb IV hrisusii (hri-su-síĭ), hrisuseam (hri-su-seámŭ), hrisusitã (hri-su-sí-tã), hrisusiri/hrisusire (hri-su-sí-ri) – acoapir un lucru (oarã, nel, minghiush, etc.) cu-un petur suptsãri di amalamã tra s-lu fac lucrul ma mushat (tra s-dãnãseascã ma ghini, etc.); afum, mãlãmusescu, ãngãlbidedz, nglubudedz;
(expr:
1: hrisusescu (un lucru) = fac (un lucru) sã nyiliceascã ca malama;
2: (preftul) mi hrisuseashti = (preftul) nj-da cu njir pi frãmti)
{ro: auri}
{fr: dorer}
{en: gild}
ex: perlu-lj hrisusea
(expr: lji nyilicea ca malama); nã hrisusi
(expr: nã deadi cu njir pri frãmti, nã mirusi) preftul; hrisusii merlu
§ hrisusit (hri-su-sítŭ) adg hrisusitã (hri-su-sí-tã), hrisusits (hri-su-sítsĭ), hrisusiti/hrisusite (hri-su-sí-ti) – (lucru) cari easti acupirit cu-un petur suptsãri di amalamã; afumat, mãlãmusit, ãngãlbidat, nglubudat