|
|
ghizai/ghizae
ghizai/ghizae (ghi-zá-i) sf ghizãi (ghi-zắĭ) – paradzlji tsi-lj si caftã a unui om s-lji da, di-aradã la chivernisi, trã un lucru nibun tsi ari faptã (trã unã znjii tsi-ari adratã, trã unã zãconi tsi ari cãlcatã, etc.); ghizã, gizã, gloatã, girime, girimei
{ro: amendă}
{fr: amende}
{en: fine}
ex: s-lu-ascapã fãrã ghizai (girimei)
§ ghizã2 (ghi-zắ) sm ghizadz (ghi-zádzĭ) – (unã cu ghizai)
ex: atumtsea avea ghizã mari, cari fura apã di la vãrnã
§ gizã (gi-zắ) sm gizadz (gi-zádzĭ) – (unã cu ghizai)