|
|
epitafiu
epitafiu (e-pi-tá-fiŭ) sm – vedz tu pitafil
T.Cunia Dictsiunar-a-Limbãljei-Armãneascã vedz: pitafilpitafil
pitafil (pi-tá-filŭ) sn pl(?) –
1: cumatã di pãndzã chindisitã cu ngruparea-a Hristolui, sum cari easti adetea s-treacã crishtinjlji la bisearicã, sãrbãtorli di Pashti;
2: ploaci di pi murmintul a unui om tu cari sã ngrãpseashti tsiva di el; atsea tsi easti ngrãpsitã pi-atsea ploaci; zbor dzãs i ngrãpsit ti un tsi ari moartã
{ro: epitaf}
{fr: épitaphe}
{en: epitaph}
ex: cãndu s-dutsea la pitafil ti Grailu Mari
§ epitafiu (e-pi-tá-fiŭ) sm epitafii (e-pi-tá-fiĭ) – (unã cu pitafil)