|
|
disgiudicari/disgiudicare
disgiudicari/disgiudicare (dis-gĭu-di-cá-ri) sf disgiudicãri (dis-gĭu-di-cắrĭ) – scriari neaprucheatã tu-aestu dictsiunar; vedz dizgiudicari
T.Cunia Dictsiunar-a-Limbãljei-Armãneascãdisgiudicat
disgiudicat (dis-gĭu-di-cátŭ) adg disgiudicatã (dis-gĭu-di-cá-tã), disgiudicats (dis-gĭu-di-cátsĭ), disgiudicati/disgiudicate (dis-gĭu-di-cá-ti) – scriari neaprucheatã tu-aestu dictsiunar; vedz dizgiudicat
T.Cunia Dictsiunar-a-Limbãljei-Armãneascãdisgiudic
disgiudic (dis-gĭú-dicŭ) vb I disgiudicai (dis-gĭu-di-cáĭ), disgiu-dicam (dis-gĭu-di-cámŭ), disgiudicatã (dis-gĭu-di-cá-tã), dis-giudicari/disgiudicare (dis-gĭu-di-cá-ri) – scriari neaprucheatã tu-aestu dictsiunar; vedz dizgiudic
T.Cunia Dictsiunar-a-Limbãljei-Armãneascã