|
|
dicanichi/dicaniche
dicanichi/dicaniche (dhi-ca-ní-chi) sf dicanichi (dhi-ca-níchĭ) – lemnu (i mital) lungu (ca di vãrã metru) shi suptsãri (di multi ori turnat tu-un capit) trã tsãneari cu mãna di omlu cari va s-lu-aibã ca un andoapir cãndu imnã; bãstuni, bãstun, tueag, tueagã, etc.
{ro: cârje}
{fr: bâton, matraque}
{en: cruch}
ex: tastrili shi dicanichili
bãstuni/bãstune
bãstuni/bãstune (bãs-tú-ni) sf bãstunj (bãs-túnjĭ) – lemnu (i mital) lungu (ca di vãrã metru) shi suptsãri (di multi ori turnat tu-un capit) trã tsãneari cu mãna di omlu cari va s-lu-aibã ca un andoapir cãndu imnã; bãstun, tueag, tueagã, dicanichi, etc.;
(expr: ãlj spun bãstunea = ãl fuvirsescu)
{ro: baston, toiag}
{fr: bâton, canne}
{en: cane, walking stick}
ex: nji spuni nãs bãstunea
(expr: mi fuvirseashti); avea nã bãstuni cu cãrnicoaci (bãstuni cu multi noduri)
§ bãstun (bãs-túnŭ) sn bãs-tunj (bãs-túnjĭ) – (unã cu bãstuni)
dhicanichi/dhicaniche
dhicanichi/dhicaniche (dhi-ca-ní-chi) sf dhicanichi (dhi-ca-níchĭ) – unã cu dicanichi
T.Cunia Dictsiunar-a-Limbãljei-Armãneascã vedz: dicanichi