|
|
cuciub2
cuciub2 (cú-cĭubŭ) adg cuciubã (cú-cĭu-bã), cuciughi (cú-cĭughĭ), cuciubi/cuciube (cú-cĭu-bi) – tsi nu-ari unã mãnã (ntreagã i unã parti); ciungu, ciulac, shbut, sãcat, sicat (di-unã mãnã), etc.
{ro: ciung}
{fr: manchot, estropié}
{en: one-armed, crippled}
ex: armasi cuciub (ciungu)
cuciubã*
cuciubã* (cú-cĭu-bã) – fimininlu singular di la adgictivlu “cuciub”; vedz cuciub2
T.Cunia Dictsiunar-a-Limbãljei-Armãneascã