|
|
butur2
butur2 (bú-turŭ) adg buturã (bú-tu-rã), buturi (bú-turĭ), buturi/buture (bú-tu-ri) – (cal) slab, nimutrit, cari mizi s-tsãni pri cicioari, dip canda easti lãndzit di sacai; sãcãearcu
{ro: răpciugos}
{fr: morveux}
{en: glandered}
ex: unã eapã buturã, tu-amari si scuturã (angucitoari: tsirlu, sita)
buturã*
buturã* (bú-tu-rã) – fimininlu singular di la adgictivlu “butur”; vedz butur2
T.Cunia Dictsiunar-a-Limbãljei-Armãneascã