|
|
bucini/bucine
bucini/bucine (bú-ci-ni) sf – vedz tu bucium
T.Cunia Dictsiunar-a-Limbãljei-Armãneascã vedz: buciumbucium
bucium (bú-cĭumŭ) sm buciunj (bú-cĭunjĭ) shi bucinj (bú-cínjĭ) – truplu a unui arburi; unã cumatã dit truplu a unui arburi tãljat shi curat (cãrlisit) di-alumãchi; ayitã tãljatã; bucini, cutsur, chiutuc, chiutuchi, brandu, bãndic, cuciub, ciubã, cuciubã, cãciubã, cuciubeauã, cuciubeu, grij;
(expr: easti bucium = easti ca lishor, glar di minti, cari aducheashti greu tsi-lj si dzãtsi; easti om di la oi, fãrã prãxi, tsi nu shtii multi; tsi ari caplu gros)
{ro: buştean, butuc, buturugă}
{fr: bûche, tronc d’arbre, billot, cep (de vigne)}
{en: tree trunk, log, block (of wood)}
ex: un lai buval, buciunj arucuteashti (angucitoari: cireaplu); aflarã un bucium (chiutuc) mari di arburi; lemnu s-dusi, bucium s-turnã (fig: hazo s-dusi, hazo s-turnã); shidzui pi-un bucium (cutsur) di fag
§ bucini/bucine (bú-ci-ni) sf bucinj (bú-cinjĭ) – (unã cu bucium)
ex: arucutit ca un bucini (bucium)