|
|
brilantu
brilantu (bri-lán-tu) sn brilanti/brilante (bri-lán-ti) – nai ma scumpa cheatrã dit lumi (cari, dupã tsi easti scoasã dit loc, lucratã sh-tãljatã mushat, s-aspuni ca un crustal) tsi nyiliceashti ca soarli shi easti ufilisitã la fãtsearea di neali shi di-alti giuvairi; yeamandã, yeamandu, yeamandi, dyeamandi, diamandu, diamandã, diamantu
{ro: diamant}
{fr: diamant}
{en: diamond}
ex: lutsea ca brilantul (yeamanda); pri scamnul di brilanti, chitrarlu tora shadi
brilandu
brilandu (bri-lán-du) sn brilandi/brilande (bri-lán-di) – scriari neaprucheatã tu-aestu dictsiunar; vedz brilantu
T.Cunia Dictsiunar-a-Limbãljei-Armãneascãyeamandã
yeamandã (yĭa-mán-dã) sf yeamãndzã (yĭa-mắn-dzã) – nai ma scumpa cheatrã dit lumi (cari, dupã tsi easti scoasã dit loc, lucratã sh-tãljatã mushat, s-adarã ca un crustal) tsi nyiliceashti ca soarli shi easti ufilisitã la fãtsearea di neali shi di-alti giuvairi; yeamandu, yeamandi, dyeamandi, diamandu, diamandã, diamantu, brilantu
{ro: diamant}
{fr: diamant}
{en: diamond}
ex: bishica di pescu eara cupã di yeamandã; cheatra nai cama lipsitã easti yeamanda; s-toarnã s-bea yin, cu cupa di yeamandã; aestã mash flurii shi yeamãndzã vumea
§ yeamandu (yĭa-mán-du) sn yeamãndzã (yĭa-mắn-dzã) – (unã cu yeamandã)
§ yeamandi/yeamande (yĭa-mán-di) sf yeamãndzã (yĭa-mắn-dzã) – (unã cu yeamandã)
§ dyeamandi/dyeamande (dyĭa-mán-di) sf dyeamãndzã (dyĭa-mắn-dzã) – (unã cu yeamandã)
§ diamandu (di-ĭa-mán-du) sn diamandzã (di-ĭa-mán-dzã) – (unã cu yeamandã)
§ diamandã (di-ĭa-mán-dã) sf diamandzã (di-ĭa-mán-dzã) – (unã cu yeamandã)
§ diamantu (di-ĭa-mán-tu) sn diamanti/diamante (di-ĭa-mán-ti) – (unã cu yeamandã)