|
|
blaniv
blaniv (blá-nivŭ) adg blanivã (blá-ni-vã), blaniyi (blá-niyĭ), blani-vi/blanive (blá-ni-vi) – tsi nu-lj s-ari bãgatã sari; tsi nu-ari vãrã nustimadã; tsi easti fãrã gustu; ninsãrat, anustu, sarbit
{ro: nesărat, fad, fără gust}
{fr: sans sel, fade, insipide}
{en: unsalted, tasteless}
§ blanav (blá-navŭ) adg blanavã (blá-na-vã), blanayi (blá-nayĭ), blanavi/blanave (blá-na-vi) – (unã cu blaniv)
blanav
blanav (blá-navŭ) adg – vedz tu blaniv
T.Cunia Dictsiunar-a-Limbãljei-Armãneascã vedz: blaniv