|
bij
bij (bíjŭ) sn biji/bije – gioc chirut la vãshclje i gioclu di cãrtsã; atsel tsi cheari la gioclu di vãshclje i cãrtsã; bis, zdãrtã, sãmar (fig), sumar (fig)
{ro: punct (partidă, număr) pierdut la un joc de arşiţe sau cărţi}
{fr: point (partie) perdu dans des jeux enfantins des cartes ou des osselets}
{en: lost play in a children’s game with cards or knuckle bones}
§ bis2 (bísŭ) sm pl(?) – (unã cu bij)