|
|
binec1
binec1 (bi-nécŭ) sm binets (bi-nétsĭ) – cal tsãnut shi nvitsat mash tra s-poartã oaminj cãvalã (ncãlar); cal di cãvalã; cal di binechi; binechi, cãvalã, timbilichi
{ro: cal de călărit}
{fr: cheval de selle; (cheval, mulet) propre à monter}
{en: saddle-horse}
ex: bineclu di cãvalã (calu di cãvalã); un taxidar cu bineclu-a lui; tsintsi ats, binetslj-a lui; nu pot s-lu dau sh-aestu, cã-i bineclu-a meu
§ binechi/bineche (bi-né-chi) sf binechi (bi-néchĭ) – pravdã (cal, mulã) tsãnutã trã purtari oaminjlji cãvalã
{ro: (cal sau catâr) de călărit}
{fr: cheval de selle; (cheval, mulet) propre à monter}
{en: saddle-horse; (horse or mule) for saddle}
ex: calu i mula va tsãnj binechi (di cãvalã)?
binechi/bineche
binechi/bineche (bi-né-chi) sf – vedz tu binec1
T.Cunia Dictsiunar-a-Limbãljei-Armãneascã vedz: binec1binets*–
binets*– pluralu di la numa masculinã (sm) “binec” – vedz binec1
T.Cunia Dictsiunar-a-Limbãljei-Armãneascã