|
|
bicã1
bicã1 (bí-cã) sf fãrã pl – partea dit truplu a omlui (ma nghios di mesi) iu s-aflã matsãli (numã datã di dadi, ma multu cãndu zburãscu cu ficiuritslji); buric, bãric, bric, fuljinã, foali, pãntic, pãnticã, plãsturã, prãsturã, schimbe, strãbãshinã, strãbishinã; (fig: bicã = om tsi ari buriclu (pãntica) mari; buricos, pãnticos, fuljinos)
{ro: burtă}
{fr: ventre, panse}
{en: belly}
ex: mi doari bica (pãntica)