|
|
abel
abel (a-bélŭ) sn abeali/abeale (a-beá-li) – cheatrã njicã, albã shi duzi (buimatcã) tsi s-aflã di-aradã la mardzinea di-arãu; cheatrã njicã, albã shi stronghilã dit un gioc di ficiurits i feati njits (“cu bealili”) cu tsintsi chitritseali; adul, bel, cutumag, gurgulj, chitritseauã, shombur, shomburã
{ro: pietricică albicioasă, rotundă sau ovală, folosită într-un joc copilăresc cu cinci pietricele}
{fr: caillou blanc et rond d’un jeu d’enfants}
{en: small stone from a children’s game}
ex: cum ti agiots tini cu abealili; cu abealili s-agioacã mash featili
§ bel1 (bélŭ) sn beali/beale (beá-li) – (unã cu abel)
ex: featili s-agioacã cu bealili; oulu di cathã easti cãt un bel; altsã cu beali (chitritseali); stealili trimura nsus ca beali (chitritseali) di yeamandu
§ adul (a-dhúlŭ) sn aduli/adule (a-dhú-li) – cheatrã njicã, albã shi stronghilã dit un gioc di njits cu tsintsi chitritseali; abel
{ro: pietricică albicioasă, rotundă sau ovală, folosită într-un joc de copii cu cinci pietricele}
{fr: caillou blanc et rond d’un jeu d’enfants}
{en: small stone from a children’s game}