DICTSIUNAR XIYISITU ONLINE A LIMBÃLJEI ARMÃNEASCÃ  
ABCDEFGHIJKLMNOPQRSTUVWXYZ


Dictsiunar: Tuti / Zboarã: Di iutsido ( cama multu ... )

anvãrliga

anvãrliga (an-vãr-lí-ga) adv – di tuti pãrtsãli a unui lucru; di cãtã locurli di-aproapea; di cãtã partea-a unui lucru; anvãriga, anvãrigalui, anvarliga, anvarligalui, anvãrligalui, anveriga, anver-liga, avarig, avariga, avãriga, avãrigara, avarliga, avãrliga, avar-ligalui, avãrligalui, averiga, nvãrliga, dinvãrliga, nvarliga, deanvar-liga, deavarliga, deavarligalui, divarliga, divãrliga, divarligala, divarligalui, vãriga, varliga, vãrliga, vãrligalui;
(expr: lj-yini cãciu-la-anvãrliga = easti ciurtuit, cihtisit)
{ro: în jur, împrejur}
{fr: (tout) autour}
{en: round, (all) around}
ex: dit unã hoarã di anvãrliga (di cãtã locurli di-aproapea)

§ anvãriga (an-vã-rí-ga) adv – (unã cu anvãrliga)
ex: tuts di anvãriga l-mutrea

§ anvãrigalui (an-vã-rí-ga-lui) adv – (unã cu anvãrliga)

§ anvarliga (an-var-lí-ga) adv – (unã cu anvãrliga)

§ anvarligalui (an-var-lí-ga-lui) adv – (unã cu anvãrliga)

§ anvãrligalui (an-vãr-lí-ga-lui) adv – (unã cu anvãrliga)

§ anveriga (an-ve-rí-ga) adv – (unã cu anvãrliga)

§ anverliga (an-ver-lí-ga) adv – (unã cu anvãrliga)

§ avarig (a-va-rígŭ) adv – (unã cu anvãrliga)

§ avariga (a-va-rí-ga) adv – (unã cu anvãrliga)

§ avãriga (a-vã-rí-ga) adv – (unã cu anvãrliga)

§ avãrigara (a-vã-rí-ga-ra) adv – (unã cu anvãrliga)

§ avarliga (a-var-lí-ga) adv – (unã cu anvãrliga)

§ avãrliga (a-vãr-lí-ga) adv – (unã cu anvãrliga)

§ avarligalui (a-var-lí-ga-lui) adv – (unã cu anvãrliga)

§ avãrligalui (a-vãr-lí-ga-lui) adv – (unã cu anvãrliga)

T.Cunia Dictsiunar-a-Limbljei-Armãneascã         ma multu/ptsãn

aroatã1

aroatã1 (a-rŭá-tã) sf, adv aroati/aroate (a-rŭá-ti) – lucru arucutos (tserclju) di metal (lemnu, plasticã, etc.) tsi poati s-hibã mplin tu mesi i gol, sh-cari, anvãrtinda-si fatsi si s-minã un lucru (amaxi, moarã, funea di la puts, etc.); arocut mari di cheatrã cu guvã tu mesi cu cari s-matsinã grãnili la moarã; mardzinea-a unui lucru stronghil (arucutos, gurguljitos) iu cati punctu (loc) a ljei s-aflã tu idyea dipãrtari di-un altu punctu (loc) dit mesi (tsi s-acljamã chentru); tsercljul di her tsi s-bagã deavãrliga di-un talar (tra s-lji tsãnã deadun scãndurli di cari easti faptu); roatã, arcoatã, arocut, rocut, arucot, tserclju, tserchiu, rucoci, furcutash, ghirgal, chirseni; (fig: aroatã = vrondul faptu di-unã aroatã cãndu s-minã)
{ro: roată, piatră de moară, cerc, cerc (de butoi)}
{fr: roue, cercle, cerceau}
{en: wheel, circle, hoop}

§ roatã (rŭá-tã) sf, adv roati/roate (rŭá-ti) – (unã cu aroatã1)
ex: s-asparsi nã roatã di la cucii; un vultur acãtsã si s-anvãrteascã shi s-u-aducã roatã mãrsha (s-u-aducã deavãrliga ca unã aroatã); roata di prisuprã di la moarã

§ arcoatã (ar-cŭá-tã) sf arcots (ar-cótsĭ) – (unã cu aroatã1)

§ arocut1 (a-ró-cutŭ) sn arocuti/arocute (a-ró-cu-ti) shi aroacu-ti/aroacute (a-rŭá-cu-ti) – (unã cu aroatã1)
ex: arocutlu (aroata) a putslui tsi s-frica shi s-anvãrtea; un om ancãrcat cu aroacuti (aroati) di moarã; arocutlu (tsercljul) di moali brats; arocuti (fig: vrondul di arocuti) asunarã

§ rocut (ró-cutŭ) sn rocuti/rocute (ró-cu-ti) shi roacuti/roacute (rŭá-cu-ti) – (unã cu aroatã1)

§ arucot (a-ru-cótŭ) sn arucoati/arucoate (a-ru-cŭá-ti) – (unã cu aroatã1)
ex: tserclju s-fac, s-fac arucot (tserclju); suntu ca gilats, ca atselj di sum arucot (aroatã)

§ arucutescu (a-ru-cu-tés-cu) (mi) vb IV arucutii (a-ru-cu-tíĭ), arucuteam (a-ru-cu-teámŭ), arucutitã (a-ru-cu-tí-tã), arucutiri/arucutire (a-ru-cu-tí-ri) – min un lucru anvãrtindalui shi turnãndalui ca aroata; (mi) tornu di-unã parti sh-di-alantã; (mi) tindu (culcu, di-arada pi crivati) tra s-dormu; arcutescu, antãvãlescu, andãvãlescu, cutuvulescu, cutãvãlescu, cutuvlescu, ntãvãlescu, tãvãlescu, anduchilescu, ghilindescu, chilindescu; (fig:

T.Cunia Dictsiunar-a-Limbljei-Armãneascã         ma multu/ptsãn

aryii/aryie

aryii/aryie (ar-yí-i) sf aryii (ar-yíĭ) – chirolu tsi omlu shadi sh-nu fatsi tsiva (i cãndu poati s-facã tut tsi-lj va inima); chiro tsi omlu l-bagã di-unã parti tra s-shadã (s-dizvurseascã, s-isihãseascã); nifãtseari tsiva; shideari
{ro: răgaz, inactivitate}
{fr: trêve, inaction}
{en: respite, idleness}

§ argo (ar-ghó) invar – tsi shadi sh-nu-ari tsiva trã fãtseari; tsi ari chiro s-facã tsi-lj caftã inima; tsi easti dat nafoarã (scãrchit) di la lucru; tsi ari chiro sh-vrearea s-lu facã un lucru; argos
{ro: disponibil}
{fr: disponible}
{en: available}
ex: di la bisearicã mi featsirã argo (mi-alãsarã, nj-deadirã chiro s-fac tsi voi); preftu argo (scos, scãrchit, dat nafoarã di la lucru); hiu argo (hiu fãrã lucru)

§ argos (ar-ghós) invar – (unã cu argo)
ex: s-nu-l facã argos (s-nu-l scãrcheascã di la lucru)

T.Cunia Dictsiunar-a-Limbljei-Armãneascã        

cãrnash

cãrnash (cãr-náshĭŭ) sm cãrnash (cãr-náshĭ) – prici njicã, cu truplu moali, tsi sta di-aradã tut chirolu tu-unã soi di casã (gãoaci, burlidã, cãfasi) shutsãtã, pri cari u poartã cu ea tuti locurli iu s-dutsi, tu cari s-tradzi shi s-apãnghiseashti cãndu da di piriclju, sh-cari s-tradzi azvarna pri loc sh-alasã unã urmã mãzgoasã pri-aclo iu treatsi; zmelciu, melcu
{ro: melc}
{fr: escargot, colimaçon}
{en: snail}
ex: njarsirã ti cãrnash (dusirã s-adunã zmelci); cãrnash s-aflã tu preasinj pit arudz; cãfasea-a cãrnashlui (casa-a zmelciului)

T.Cunia Dictsiunar-a-Limbljei-Armãneascã        

cumar

cumar (cú-marŭ) sm cumari (cú-marĭ) – numã datã la ma multi turlii di arburits tsi crescu, di-aradã, tu locurli ma caldi (ca, bunãoarã, locurli deavãrliga di Marea Miditiranã), criscutã di om trã mushuteatsa-a frãndzãlor njits, strimti sh-lundzi cu hromã di asimi tsi-armãn verdzã tut anlu, sh-a fructilor njits galbini, aroshi i albi, buni tu mãcari
{ro: cătină}
{fr: arbousier, argousier, tamarinier}
{en: arbutus tree, german tamarisk, sea buckthorn, cane-apple}

§ cumarã3 (cú-ma-rã) sf cumari/cumare (cú-ma-ri) – fructul faptu di cumar; cumãreauã, curmãreauã, cumureauã
{ro: cătină}
{fr: arbouse, cuscute d’Europe}
{en: arbutus berry}

§ cumureauã (cu-mu-reá-ŭã) sf cumurei (cu-mu-réĭ) – (unã cu cumar, cumarã3)

§ cumãreauã (cu-mã-reá-ŭã) sf cumãrei (cu-mã-réĭ) – (unã cu cumar, cumarã3)

§ curmãreauã1 (cur-mã-reá-ŭã) sf curmãrei (cur-mã-réĭ) – (unã cu cumar, cumarã3)

T.Cunia Dictsiunar-a-Limbljei-Armãneascã