|
mitcã1
mitcã1 (míth-cã) sf mittsi/mittse (mith-tsi) – partea di nai ma nsus a unui lucru (munti, arburi, casã, pirgu, etc.), multi ori (ma nu totna) chipitoasã (surlutoasã, ntsãpãlicoasã); angheauã, cacealiu, cãrciliu, creashtic, creashtid, creashtit, ciuciulã, cuculj, culmã, chiscu, cingãrliu, cipit, ciucã, ciulubet, ciumã, ciungani, huhutã, pic, pifilic, tãmpã, tsãpãlic, tsipilic, tsulubet, chirchinedz, chipitã, mãyeauã, gucilii, gugiulii
{ro: pisc, creştet}
{fr: pic, sommet}
{en: (mountain) peak, summit}
ex: muntsãlj mash tu mittsi (creashtiti) au neauã
§ mitcã2 (míth-cã) sf mittsi/mittse (mith-tsi) – capitlu (ma multili ori chipitos) a unui lucru lungu shi suptsãri (ca aclu, bunãoarã); chipitã, chirchinedz, sumig, sumigã, simigã, tsutsuleu, tsutsulic
{ro: vârf}
{fr: bout, pointe}
{en: end, tip, point}
ex: u lja cu mitca (dintana) shi ai! s-u aducã a aushlui
mithcã2
mithcã2 (míth-cã) sf mithtsi/mithtse (mith-tsi) – unã cu mitcã2
T.Cunia Dictsiunar-a-Limbãljei-Armãneascã vedz: mitcã2