|
rãncai/rãncae
rãncai/rãncae (rãn-cá-i) sf rãncãi (rãn-cắĭ) – urmã alãsatã pi-unã stizmã di chicutli di apã tsi curã pri ea; urmã alãsatã tu-un loc di-unã muljiturã tsi curã; rãcai, dãrã
{ro: dungă}
{fr: raie sur un mur causée par des gouttes d’eau}
{en: streak on a wall left over by the drops of water running on it}
ex: rana di plumbã trapsi unã rãncai-aroshi; di cãndu deadi ploaea-atsea marea, armasirã pi mur rãncãili-aesti
§ rãcai/rãcae (rã-cá-i) sf rãcãi (rã-cắĭ) – (unã cu rãncai)