|
ntornic
ntornic (ntór-nicŭ) adg – vedz tu andornic
T.Cunia Dictsiunar-a-Limbãljei-Armãneascã vedz: andornicandornic
andornic (an-dór-nicŭ) adg andornicã (an-dór-ni-cã), andornits (an-dór-nitsĭ), andornitsi/andornitse (an-dór-ni-tsi) – cari alagã prit lumi (multi ori singur) sh-fatsi di tuti tra s-poatã s-bãneadzã; cari bãneadzã ahoryea di dunjai shi nu para va si s-ameasticã tu bana-a lor; tsi easti anapud shi sh-alãxeashti greu mintea; ndornic, tornic, manoleac, singuratic, napran, pruclet
{ro: răzleţ, aventurier}
{fr: aventureux, celui qui s’éloigne, déreglé, traînard; enragé}
{en: adventurous, solitary, drifter, reckless}
ex: lup andornic (manoleac tsi alagã singur dupã mpradã); oai andornicã (tsi s-disparti di cupii sh-alagã singurã); fudzea ca andornic di fricã
§ ndornic (ndór-nicŭ) adg ndornicã (ndór-ni-cã), ndornits (ndór-nitsĭ), ndorni-tsi/ndornitse (ndór-ni-tsi) – (unã cu andornic)
ex: acãtsã sã suflã prit nãri shi s-alagã ca ndornic s-lj-agiungã; alagã nãsã ca unã ndornicã
§ ntornic (ntór-nicŭ) adg ntornicã (ntór-ni-cã), ntornits (ntór-nitsĭ), ntornitsi/ntornitse (ntór-ni-tsi) – (unã cu andornic)
§ tornic (tór-nicŭ) adg tornicã (tór-ni-cã), tornits (tór-nitsĭ), tornitsi/tornitse (tór-ni-tsi) – (unã cu andornic)
§ ciornic (cĭór-nicŭ) adg ciornicã (cĭór-ni-cã), ciornits (cĭór-nitsĭ), ciornitsi/cior-nitse (cĭór-ni-tsi) – (unã cu andornic)
ex: oai ciornicã (anapudã)
napran
napran (na-pránŭ) adg napranã (na-prá-nã), napranj (na-pránjĭ), naprani/naprane (na-prá-ni) – tsi easti anapud shi sh-alãxeashti greu mintea; cãpos, cap di shinic (crinã, tãgari, grij, mulari, etc.); cap gros, pruclet, fudul, ciornic, ntornic
{ro: îndărătnic, încăpăţânat}
{fr: arrogant, entêté, têtu}
{en: arrogant, overbearing, stubborn}
(a)ntornicŭ
RO:prost, încăpăţânat, îndărătnic
EN:obstinate; stubborn
FR:stupide; têtu
Dictsiunar Armãn-Romãn-Englez-Francez - Mariana Bara 2015