|
nduapir
nduapir (ndŭá-pirŭ) (mi) vb I ndupirai (ndu-pi-ráĭ), ndupiram (ndu-pi-rámŭ), ndupiratã (ndu-pi-rá-tã), ndupirari/ndupirare (ndu-pi-rá-ri) – scriari neaprucheatã tu-aestu dictsiunar; vedz ndoapir
T.Cunia Dictsiunar-a-Limbãljei-Armãneascãanduapir
anduapir (an-dŭá-pirŭ) (mi) vb I andupirai (an-du-pi-ráĭ), andu-piram (an-du-pi-rámŭ), andupiratã (an-du-pi-rá-tã), andupira-ri/andupirare (an-du-pi-rá-ri) – scriari neaprucheatã tu-aestu dictsiunar; vedz andoapir
T.Cunia Dictsiunar-a-Limbãljei-Armãneascã